|
 |
Povestea unei fotografii - Portretpublicat: septembrie 2005 in CHIP Foto&Video
|
Cioban
Nikon F 90 X, Sigma 75-300/4-5,6 APO, Negativ Fuji Reala 100, Scanat cu Nikon Coolscan 4000 ED. Cerul acoperit da o lumina moale foarte buna pentru portret. Focala de aproximativ 130 mm si diafragma de 5,6 ajuta la stergerea fundalului. |
|
Ciobanul arunca priviri ucigatoare padurarului care tocmai il ameninta cu o amenda zdravana. Nu avea voie sa intre cu turma in palcul de padure de pe deal. Nervos, acesta incearca sa se justifice: "Hai domn' padurar, vin cu turma de trei saptamani, hat din Balta Brailei de la iernat. Acu' vrei sa ma amendezi cand mai cateva zile pana la Sibiu". Tot mai infuriat pe padurar omu isi scoate o tigara si trage cateva fumuri. De mine a uitat complet desi eram pe acolo de vre-un sfert de ora. Isi aduce aminte cand aude declansatorul aparatului foto si-mi trage o uitatura deloc prietenoasa. Suficient pentru fotografia care avea sa devina una din cele mai cunoscute din arhiva personala.
In majoritatea interviurilor am raspuns la urmatoarea intrebare: cum se face o fotografie buna de portret ?.
Sigur ca relatarea mea nu e deloc spectaculoasa ba s-ar putea sa fie chiar banala, dar e o poveste despre o fotografie buna. Mai departe de acesta relatare nimeni nu a fost curios sa stie ce se ascunde de fapt in spatele unei fotografii bune.
Fara a fi exhaustiv voi incerca sa punctez acele elemente de care trebuie sa tii cont atunci cand faci o fotografie de portret. Ma voi margini la fotografia de portret accesibila oricui, cea facuta in afara unui studio profesional, la lumina naturala sau cu cel mult o sursa suplimentara de lumina, indiferent ca aceasta este un blitz sau becul din camera.
Fotografia de portret este asociata cu o cadratura a personajului de la piept in sus. Insa a face portret nu se refera la o cadratura anume (aceasta poate fi plan intreg-omul prezentat din cap pana in picioare, sau plan mediu-omul prezentat de la brau in sus) ci la redarea unui personaj intr-o postura care sa-l caracterizeze.
Modul de cadrare poate fi ales functie de atitudinea personajului, de trasaturi caracteristice ale fetei sau de relatia acestuia cu ambientul. De aici rezulta o mutitudine de cadraturi din care va trebui sa o alegeti pe aceea care credeti ca e caracteristica personajului. Cadratura clasica, prim planul (omul de la piept in sus) este un punct de plecare in exercitiu de a gasi cadratura potrivita. Nu va sfiiti sa incercati si alte moduri de incadrare. Ulterior printr-o analiza comparativa, veti putea sa va opriti asupra imaginii expresive. Aceasta va ajuta si la intelegerea modului in care trebuie facut portretul.
|
Obosit
Nikon D100, Nikkor 80-200/2,8 AF ED, ISO 200. Bluza mamei refleta o lumina moale pe fata copilului echilibrand lumina de contur. Un soare moale (ca cel dintr-o zi cu cer alburiu) poate fi "stapanit" chiar si la orele pranzului in astfel de situatii |
|
Ca in orice gen fotografic esentiala este lumina. Dar care e cea mai potrivita lumina?
Lumina uniforma a unei zile cu cerul acoperit, chiar ploiasa, este propice portretului. Lipsa de contraste puternice va scuteste de situatii complicate de tipul umbra de sub sprancene sau barbie. De asemenea daca lucrati digital trebuie sa aveti grija de temperatura de culoare selectata. E preferabil ca unei setari auto a balansului de alb sa o alegeti pe cea specifica de cer acoperit. In cazul fotografiei color redarea corecta a nuantei pielii este esentiala in obtinerea unei cromatici placute ochiului. O alta lumina extrem de frumoasa este cea din orele primele ore ale diminetii sau amiaza tarziu. Cea de dimineata este cruda si poate da efecte deosebit de frumoase daca e folosita ca lumina de contur (lumineaza personajul din spate sau dintr-o parte) iar ca lumina principala folosim fie blitz-ul, fie o suprafata reflectorizanta (blenda) de culoare deschisa suficient de mare din care lumina se reflecta pe subiect. Blenda poate fi improvizata dintr-o haina de culoare deschisa (tricou alb), o bucata de carton alb sau un parasolar de masina (din acelea pentru parbriz). Lumina de seara este calda, invaluitoare iar portretele fotografiate au o aura si culoare deosebita. Cea mai dificila lumina e cea din miezul zilei. Daca nu puteti evita momentul, trebuie sa va asigurati ca blitzul de care dispuneti e suficient de puternic ca sa umple zonele de umbra ale personajului. Mai ales in cazul portretului de reportaj se pot ivi situatii de acest fel. Daca se poate incercati sa faceti portretul la umbra unui copac sau a unei cladiri. In felul acesta veti beneficia de lumina uniforma reflectata de cer. Dar si in acest caz atentie la balansul de alb.
Obiectivul cu focala cuprinsa intre 85 mm si 135 mm (pentru formatul 24x36 mm) este considerat potrivit pentru portret. Aceasta definitie a cam pierdut din adepti pentru ca se poate face portret cu orice focala. Totul e sa folositi o focala potrivita cu subiectul ales. Daca la focala 85-135 mm proportiile subiectului sunt corect redate si vom obtine un portret clasic, folosind un superangular abordarea trebuie sa fie diferita. Cu un teleobiectiv cu focala de peste 200 mm practic putem face portrete in care subiectul este "vanat" de la distanta. Daca veti face portrete studiate atunci o focala lunga va ajuta sa "stergeti" fundalul acesta devenind o pata de culoare care, potrivit aleasa, pune in evidenta subiectul. In acest caz si distanta intre camera si subiect, ca si intre subiect si fundal, are un rol determinant in decuparea personajului. Pe langa distanta focala, alegerea unei diafragme de lucru corecta este determinanta in stabilirea profunzimii si in final de felul in care va arata fotografia. Mai ales atunci cand folositi focale medii sau lungi, o valoare mica a diafragmei (diafragma deschisa) ajuta la punerea in valoare a subiectului prin decuparea acestuia de fundal. O regula de baza in fotografia de portret cere ca claritatea maxima sa fie pe ochi. Dar ca orice regula e facuta sa fie incalcata. Insa de baza este exercitiul facut corect si repetat pana devine obisnuinta. Daca ar fi sa va recomand o diafragma optima pentru portret atunci as opta pentru 5,6. Aceasta deschidere, la obiectivele cu focala medie si lunga, asigura decuparea subiectului de fundal dar si o adancime suficienta pentru a reda clar subiectul. In situatii extreme in care focala este peste 300 mm se poate obtine acelasi efect cu diafragma de 8. Dar atentie la timpul de expunere. Mai ales in situatii de lumina slaba si la folosirea unor focale lungi riscul de a obtine o imagine miscata este mare. Daca faceti portret de reportaj solutia va fi marirea sensibilitatii ISO pana la o valoare care sa aduca timpul de expunere in regula exemplificata mai jos pastrand diafragma la valoare de 5,6 sau 8:
focala folosita = 250 mm; timp de expunere = 1/250 s
Regula se aplica la obiectivele fara stabilizare de imagine, cu priza din mana a camerei foto. Teleobiectivele care poseda functia de stabilizare a imaginii dau posibilitatea cresterii timpului de expunere cu pana la doua trepte.
In toate celelalte cazuri va sfatuiesc sa folositi trepiedul. Cadrul e mai usor de facut, controlul asupra parametrilor de fotografiere de asemenea mult usurat.
|
Sfatul barbatilor
Nikon D100, Nikkor 35-70/2,8 AF, ISO 400, Dupa ce m-am integrat grupului acestia aproape nu m-au mai bagat in seama astfel ca am putut sa trag portrete. O zi cer acoperit m-a ferit de contraste mari greu de rezolvat in aceste conditii. Un blitz suplimentar ar fi atras atentia asupra mea la fiecare declansare. De altfel fotografiile facute la lumina naturala sunt mai expresive. |
|
Intr-o tura fotografica in Maramures, ajungand la Glod, un sat de munte uitat de lume in care agroturismul e necunoscut, am intalnit barbatii satului adunati in fata carciumii (unde altundeva) discutand aprins o tema de maxim interes: "bagam apa in sat ?" Se faceau liste, se discuta pe margine, ce mai - vanzoleala mare.
Aparitia unor straini de sat care pe deasupra mai au si camere foto a trezit oarece interes: "da cat costa scula asta ?" "hai ma sa te vezi colea la aparat!".
Incet, incet, oamenii si-au reluat discutiile pe tema "aductiunii" si au uitat de noi. De aici incolo am inceput sa facem fotografii bune. Am devenit parte din peisaj oamenii vazandu-si de treburile lor nemaibagandu-ne in seama. Doar cate o privire furisata numai buna pentru un portret. De fapt mai ales la reportaj una din metodele de abordare a subiectului e sa treci nevazut. Tehnicile de abordare sunt diverse, una este cea mai de sus dar nu e singura. Lucrurile acestea se invata cel mai bine din proprie experienta asa ca nu va ramane decat sa exersati. Totul e sa aveti rabdare si sa nu renuntati de la primul esec.
In cazul portretelor studiate facute prietenilor sau cunoscutilor este important ca cel fotografiat sa se simta in largul lui, sa nu fie stresat de cei din preajma sau lumina sa nu-l deranjeze. Alegeti punctul de statie al camerei suficuent de departat fata de subiect ca sa puteti folosi un obiectiv cu o focala medie sau medie spre lunga, studiati modul in care lumina cade pe personaj, incercati ca sa-l pozitionati corect in raport cu fundalul (un fundal prea deschis poate distrage atentia de la subiectul principal). O discutie cu personajul fotografiat destinde atmosfera, scoate personajul dintr-o atitudine rigida, ii da mai multa larghete in expresie sau gesturi. Nu ramane decat sa gasiti momentele bune pentru declansare, si sa nu va opriti dupa cateva imagini. O astfel de sedinta poate dura chiar si o jumatate de ora. Incercati sa schimbati locul de statie al camerei, atitudinea peronajului, modul in care cade lumina naturala. Cu cat mai multe variante din care ulterior veti putea alege, cu atat mai buna va fi imaginea finala. Daca personajul poarta ochelari faceti o proba sau doua pe care apoi o analizati pentru a vedea lucirile din lentile. Aveti grija ca acestea, daca nu pot fi inlaturate prin schimbarea pozitiei capului, sa nu se suprapuna cu pupilele ochilor si pe cat posibil nici cu ochii personajului. Intensitatea "bliturilor" de lumina trebuie sa fie mai mica decat stralucirea ochilor. Aceasta se obtine si daca lentilele ochelarilor sunt tratate antireflex.
|
|
|
|
"34, 35, 36."
Nikon D100, Nikkor 17-35/2,8 AF, ISO 200. Portretele facute cu superangularul au un impact mai mare si daca personajele nu sunt avizate ca vor fi fotografiate. Viteza de reactie, disimularea fata de personaj, anticipatia, sunt cateva tehnici ce trebuie invatate si repetate. |
|
Ceata de feciori
Nikon F 90 X, Sigma 75-300/4-5,6 APO, Negativ Fuji Reala 100, Scanat cu Nikon Coolscan 4000 ED. Imaginea poate fi incadrata la genul portret desi cadratura este foarte larga nespecifica pentru un portret. |
|
Ceata din Dragus
Nikon F 100, Sigma 28-70/2,8 AF, Fuji Reala 100, Scanat cu Nikon Coolscan 4000 ED. Lumina de dimineata deseneaza podoaba de pene de pe caciula personajului. Privirea i-am pus-o in evidenta cu un blitz setat cu puterea la -1,5 care sa inmoaie umbrele adanci dar care sa nu deranjeze cu o iluminare prea puternica in umbre. |
|
Craciun
Nikon D100, Nikkor 17-35/2,8 AF, ISO 800. Lumina amestecata, cea din afara rece iar cea din interior calda deseneaza interesant un portret colectiv in interiorul unei biserici la o slujba de Craciun. |
|
Fratii
Nikon D100, Nikkor 35-70/2,8 AF, ISO 200. Tricoul alb al prietenului meu reflecta lumina calda a apusului pe fetele personajelor. Nici ca se putea mai bine pentru o echilibrare a expunerii. |
|
Ardelean
Nikon F 100, Nikkor 80-200/2,8 AF ED, Negativ Fuji Reala 100, Scanat cu Nikon Coolscan 4000 ED. Lumina moale a unei zile cu ceata. Imaginea "vanata" de la mare distanta, fara ca personajul sa observe. |
|
Muncitor forestier
Nikon F 100, Nikkor 80-200/2,8 AF ED, Negativ Fuji Reala 100, Scanat cu Nikon Coolscan 4000 ED. Lumina de dimineata, cruda, razanta, deseneaza conturul personajului. Lumina de pe fata acestuia este reflectata de cal (are efectul unei blende) si umple umbrele. Cadratura mai larga pentru a pune personajul in relatie cu calul. |
|
|
Comentarii Mihai Filipoaia - 2009-02-17 00:37:42
Sun lucruri simple si totodata logice, dar nu le putem vedea pina nu sunt relevate de cineva care are in spate ani multi de fotografie. Nu vedem oamenii de linga noi si nu vedem potentialul fotografic al cotodianului.
Excelent articol, maestre. Adauga comentariu
|
|
|
