|
 |
Clipe de "expunere"publicat: iulie 2007 in CHIP Foto&Video
Izolat oarecum de restul tarii de bariera muntilor, Maramuresul este unul din putinele, daca nu chiar ultimul loc in care traditiile populare s-au pastrat oarecum nealterate de civilizatie. Spun oarecum pentru ca in portul traditional au intervenit schimbari inerente contactului cu lumea de la oras. Si totusi daca vei merge duminica la biserica din sat vei intalni batranii imbracati in port traditional, hainele lor de duminca. Dar mai ales intr-una din cele trei mari sarbatori ale maramuresenilor: Craciunul, Pastele sau Sfanta Marie Mare, pe 15 august.
Cele trei sarbatori, iti ofera ocazia sa calatoresti in Maramures in trei anotimpuri diferite astfel ca de fiecare data vei avea subiecte ce pot fi tratate in mod diferit.
Cu cativa ani in urma am stat cateva zile la o gazda tare primitoare - asa cum sunt de altfel oamenii locului - la tanti Mariuca si nea Stefan, vizavi de Biserica din ses (sau din vale) de la Ieud. Va sfatuiesc sa nu mergeti de Paste numai pentru o zi, doua. Lasati-va timp sa prindeti pregatirile pentru Paste sa vedeti cum se fac cozonacii sau cum se taie si pregateste porcul.
Dupa cum esti pe valea Marei, pe cea a Viseului sau pe Iza, ora la care are loc slujba de Inviere poate fi la miezul noptii, la doua sau la patru dimineata. Oricum ar fi e intuneric bezna. Poate vreun bec chior in varf de stalp sa mai arunce ceva raze anemice cat sa vezi pe unde calci, dar nici vorba de lumina pentru fotografiat. Ce-i de facut? Slava Domnului ca suntem in era digitala cand schimbarea sensibilitatii se face pe camera si nu trebuie sa cumparam filme cu sensibilitate de 1000 ISO (nu ca le-ati fi gasit vreodata pe piata de la noi). Deci setarea sensibilitatii cat mai sus, activarea "noise reduction", un obiectiv cu deschiderea cat mai mare (2,8 este minim necesar) si lucrul cu o focala scurta (de maxim 50 mm) pentru a avita cadrele miscate. Cu toate acestea timpul de expunere nu va trece de 1/10-1/25 dintr-o secunda caci lumina va fi preponderent de la lumanari si eventualul bec chior. Si cu trepiedul cum ramane? Cred ca mai curand un monopod ar fi de ajutor sau trepiedul folosit cu picioarele stranse; dar numai in anumite cadre care sunt cat de cat statice. Daca vreti sa trageti un cadru cu procesiunea care inconjoara biserica de trei ori cautati stalpul cu bec, postati-va sub el si aveti trei incercari. Cu ceva indemanare veti obtine o fotografie cu un accent dinamic datorita lucrului cu un timp de expunere lung. Este acest exemplu unul definitoriu in privinta lucrului cu timpi lungi de expunere? Da si nu. Exista o relativitate atunci cand definim un timp lung de expunere: in raport cu tipul de fotografie pe care dorim sa o facem. Daca e vorba de reportaj lucrul cu timp lung de expunere se refera la timpi pana la 1/10 sau cateodata chiat mai 1 secunda. Aceasta presupune fie folosirea unui monopod, asa cum am arata mai inainte, sau o extrem de bune priza la camera si existenta unei stabilizari a imaginii. Daca vorbim de peisaj, timpii lungi de expunere pot fi de la cateva zecimi de secunda pana la ore, acesta depinzand de subiect si nu numai - vom vedea mai departe de ce.
Dar care sunt echipamentele specifice pentru fotografia cu timpi lungi de expunere. In primul rand este trepiedul care trebuie sa indeplineasca doua cerinte: sa fie suficient de rigid pentru camera si obiectivul folosit si sa fie destul de usor pentru a fi transportat fara mare efort; mai ales in fotografia de peisaj unde de cele mai multe ori trepiedul este carat in spate pana la locul de statie greutatea este un criteriu esential. Pentru ca ecuatia sa reuseasca - (trepied usor dar si robust / rigid) mai trebuie introdusa o variabila: pretul. Cu cat acesta va fi mai mare cu atat va creste rigiditatea la o greutate a trepiedului mai mica. Avand aceasta ecuatie rezolvata intr-unul din modurile posibile - de cele mai multe ori bugetul decide - ne asiguram ca trepiedul este suficient de rigid ca atunci cand avem montat pe el camera cu obiectivul aceasta nu va avea vibratii in momentul declansarii camerei. De obicei la trepiedele de calitate este specificata greutatea maxima admisa pe capul acestuia. Este bine sa achizitionati acele trepiede care au acest parametru specificat. Nu neaparat necesar, dar un dispozitiv "periferic" de ajutor este cablul flexibil de declansare sau o telecomanda. Acestea permit declansarea camerei fara a fi in contact cu ea deci fara a produce vibratii.
Monopiedul de care am vorbit anterior este util doar daca vom fotografia scene care se petrec la o lumina slaba iar actiunea urmarita necesita timpi ceva mai lungi. Folosirea telecomenzii sau a cablului de declansare este evident lipsita de sens intrucat actiunea impune timpi rapizi de reactie si o urmarire dinamica a subiectului.
De Paste, in Maramures, am ales ca in noaptea Invierii sa nu folosesc nici trepiedul si nici monopiedul pentru a face reportajul despre slujba de la Biserica din vale. La ora trei fara un sfert dimineata au inceput sa se adune satenii iar la 3 preotul a inceput slujba. Fiind o noapte foarte intunecoasa, cu cerul acoperit - plouase cu cateva ore inainte si chiar in timpul slujbei a mai burnitat - am ales sa lucrez cu valoare ISO variind de la 640 la 1000 pentru a putea obtine un timp de expunere cat de cat acceptabil. Obiectivul ales a fost Nikkor 17-35/2,8 care pe Nikon D100 datorita factorului de multiplicare inseamna 25-52 mm echivalenta 35 mm. Diafragma de 2,8 m-a ajutat la vizarea pe lumina foarte slaba din curtea bisericii si chiar am reusit sa folosesc autofocusul cu succes. Pentru focusare am ales zone luminoase iar apoi am recadrat pentru compozitia finala. Practic foarte multe fotografii le-am facut la lumina lumanarilor. Fotografia in miscare reprezentand procesiunea ce inconjoara biserica am tras-o in cateva secvente in timpul celor trei treceri. Am urmarit cu o miscare de panoramare miscarea satenilor astfel ca zonele din mijlocul cadrului au o portiune in care exista claritate mai mare si la marginile cadrului senzatia de miscare este accentuata de optica cu unghi mare de cuprindere. Practic la aceeasi viteza de panoramare a camerei vitezele unghiulare sunt mai mari spre marginile cadrului blurarea imaginii crescand. Parametrii de fotografiere au fost t=1/10s, f=2.8, ISO=640 fara corectie de expunere.
Framantatul cozonacilor a presupus o alta tehnica de fotografiere. Nici aici nu am folosit trepiedul ci am fotografiat din mana insa m-am sprijinit cu ambele coate de spatarul unui scaun. Al treilea punct de sprijin a fost fruntea. Am tinut pe cat posibil camera nemiscata in timp ce in cadru se producea actiunea. Detaliile nu sunt foarte clare pe masa insa suficiente pentru a localiza actiunea. As fi putut sa ma intorc sa iau trepiedul din camera mea si sa refac fotografia dar atmosfera si realismul situatiei ar fi fost deteriorate. Cateodata e bine sa faci compromisuri in calitate pentru a reda cu mai mult realism si credibilitate atmosfera specifica locului.
Timpi lungi de expunere pot fi considerati chiar si 1/30 atunci cand miscarea subiectul sau o parte a lui este suficient de rapida. In Magura, satul dintre Piatra Craiului si Bucegi, procopsit de la natura cu o asezare eminamete fotogenica, au loc de doi ani workshopurile de fotografie pe care le conduc. E de la sine inteles de ce am ales aceasta zona: pe langa asezarea extraordinara pe culmile dealurilor, de cum ajungi in sat intalnesti mai tot timpul anului sateni trebaluind pe la animale, construind cate un grajd, la muncile campului (de fapt cate o palma de pamant, nu totdeauna orizontal, pe care se incapataneaza sa cultive cartofi) sau la cositul si stransul fanului. Asa l-am intalnit si pe braneanul nostru la intors fanul. Ziua in amiaza mare e greu de crezut ca poti fotografia cu timpi lungi de expunere. Si totusi se pot folosi cateva trucuri care te ajuta sa cresti lungimea timpului la o valoare care va sugera miscarea. Am folosit cea mai mica valoare ISO de pe camera = 100, am diafragmat obiectivul la valoare minima 22 si am folosit filtrul de polarizare care pe langa efectul de saturare a culorii ierbii a redus lumina cu cel putin 1,5 trepte de expunere. Parametrii de fotografiere au fost t=1/30, f=16, ISO=100 compensare de expunere datorita fundalului intunecat = -1 fata de masurarea matriciala, filtru de polarizare circulara. Fotografiere din mana cu stabilizator de imagine.
O alta maniera de utilizare a timpilor relativ lungi am aplicat-o acolo unde fanul nu era inca cosit pentru a sugera unduirea alene a margaretelor din pajiste, sub bataia vantului. De data aceasta am folosit trepiedul avand timp suficient pentru a alege locul de statie si compozitia imaginii. Am cautat ca timpul de expunere sa fie suficient de lung pentru a reda unduirea margaretelor mai inalte dar sufient de scurt ca florile mai scunde sa fie redate clar - nu erau afectate atat de tare de palele de vant. Parametrii de fotografiere: t=1/15 , f=22, ISO=100 corectie de -0,3 trepte de expunere pentru a nu supraexpune florile albe, filtru de polarizare pentru a intensifica verdele ierbii dar si pentru reducerea timpului de expunere. In total am tras cam o duzina de cadre pana am ajuns la cel de fata.
In "Gorges de Doisaz" in apropierea de Chamonix-Mont Blanc, am ajuns cand a inceput sa ploua marunt mocaneste. Vremea rea ne-a tinut la baza muntelui. Numai bine pentru o tura fotografica in cheile din apropiere. Pe cer acoperit e chiar indicat sa parcurgi chei adanci sau sa faci fotografii in padure. Contrastele sunt mult diminuate - in zilele senine risti sa nu poti stapanii contrastele extreme intre lumina si umbra - iar fotografierea cu timpi lungi e mult mai lesne de facut. Si aici trepiedul a fost de baza dar lumina pe fundul cheilor fiind foarte putina nu a trebuit sa recurg la filtre suplimentare pentru a diminua lumina. Pentru a reda apa curgatoare sub forma de "fuior" timpul de expunere trebuie sa fie mai mare de 1/8 sec. Parametrii de fotografiere au fost: t=1/2, f=8, ISO=100, compensare de expunere -1 fat de masurarea matriciala, pentru a nu "arde" albul din spuma apei.
Timpi cu adevarat lungi de expunere se folosesc in fotografiile de "noapte" sau mai bine zis in imaginile facute la crepuscul cand cerul este inca albastru. La Barcelona, in fata Palatului National, se afla Fantana Magica. In extrasezon la fiecare sfarsit de saptamana, seara, au loc cateva reprezentatii de sunet, apa si lumina intr-un spectacol gradios pe care cu greu il poti uita. N-am ratat ocazia de a face o serie de fotografii mai ales ca turistii prezenti nu erau in numar foarte mare - in sezon nu te poti apropia de fantana chiar daca ajungi cu o ora inainte de inceperea reprezentatiei. De data aceasta am folosit trepiedul, teleobiectivul, un cablu declansator pentru a elimina vibratiile nedorite si a putea declansa la momentul dorit. As fi putut folosi si functia de intaziere a expunerii cu o intarziere setata pe 2-3 secunde insa nu as fi putut controla momentul declansarii. Cand acest moment nu este decisiv metoda descrisa mai sus e excelenta. Paremterii de expunere au fost: t=1/3, f=5 ISO=400, compensare de expunere -1,3 fata de valoarea masurata matricial, pentru a compensa fundalul inchis la culoare. Am folosit un ISO mai mare pentru a putea avea un timp de expunere rezonabil caci schimbarile de forma ale fantanii sunt destul de rapide dar si o diafragma rezonabila.
In serile cu luna lumina acesteia este suficient de mare pentru a influenta o fotografie nocturna. De altfel o fotografie la lumina lunii are un farmec aparte datorita temperaturii de culoare foarte mari care determina o lumina ambianta albatra. Daca acestea se combina cu lumina artificila a unui monument reteta cromatica este completa. Mai ramane o compozitie interesanta si stabilirea unui timp de expunere care sa redea atat luna cat si stelele rotunde si nu alungite. Calcularea timpului maxim de expunere pentru o anumita focala folosita este aplicarea regulii lui "600": se imparte numarul 600 la lungimea focala corespunzatoare formatului de 35 mm si rezulta numarul de secunde. Fotografiind cu o focala de 14 mm pe format Nikon DX rezulta co focala echivalenta 35 mm de 21 mm. Formula: 600/21=28,5 sec.
Am ales timpul de 30 sec si de aici a rezultat f=5.6 la ISO 100. Trepied si declansarea cu ajutorul intarzierii de expunere. Pentru ca stelele sa apara pe bolta sub forma unor traiectorii luminoase timpul de expunere trebuie marit la nivelul de ore. Atentie insa la bateria camerei. Aceasta este activa pe toata durata expunerii iar consumarea acesteia se poate produce foarte repede. Experienta mi-a aratat ca o baterie de Nikon D2x proaspat incarcata nu tine mai mult de 1,5 ore. Evident ca daca sunteti in varful muntelui, departe de surse de electricitate, acest tip de expunere nu e cel mai nimerit decat daca aveti suficient de multe baterii de camera.
Lumina buna va doresc! Sau mai bine intuneric?
|
|
|
|
|
|
Adauga comentariu
|
|
|
