|
 |
Pseudomacro sau fotografia de la mica distantapublicat: octombrie 2006 in CHIP Foto&Video
Ajuns in Catunul mieilor, cea de-a doua treapta glaciara a vaii Gaura din Bucegi, trec peste ultimul izvor permanent de pe vale si incep urcusul catre peretii Laciei. De fiecare data cand vin aici in luna lui Cuptor am speranta sa gasesc flori de colt mai mari si mai frumoase decat cele din anii precedenti. Acum 15 ani cand am trecut pentru prima data abea daca erau cateva. Apoi in turele de peste ani am descoperit polite ascunse, pline de flori, cocotate prin te miri ce cotloane ale muntelui. Nu stiu daca fotografia sau cautarea in sine este generatoare de satisfactii, insa la capatul unei zile de haladuire pe prispe si abrupturi in cautarea celui mai grozav exemplar am un sentiment de implinire.
Am plecat in tura cu speranta ca voi gasi buchetul de flori de colt si fotografia de nota 10.
Conform definitiei, macrofotografia este fotografia facuta de la mica distanta in care imaginea de pe captor este la aceeasi marime cu subiectul fotografiat, adica la o scara de reprezentare 1:1. Pentru macrofotografie se folosesc numai mijloace specifice fotografiei spre a face o deosebire de microfotografie care apeleaza la ajutorul microscopului. Domeniul macrofotografiei se extinde si pana la o scara de 5:1 astfel ca imaginea subiectului este de 5 ori mai mare decat acesta. Asta daca ne referim la imaginea de pe captorul digital sau film. Daca raportul are ca termeni pe de o parte subiectul si de cealalta imaginea marita si tiparita, putem spune ca o imagine fotografiata in regim 1:5 (imaginea de pe captor este de cinci ori mai mica decat subiectul) iar fotografia este de 5 ori mai mare decat imaginea de pe captor vom ajunge la o imagine macro cu raportul 1:1. Asa ca intr-o acceptiune mai larga macrofotgrafie poate fi si o imagine luata de la mica distanta si marita suficient pentru a ajunge la o scara de 1:1. Puristii vor accepta ca macrofotografie numai varianta academica a definitiei in timp ce altii vor defini ca fotografie macro si cele afirmate mai sus in sens mai larg. Ca in orice domeniul parerile sunt impartite.
De aceea pe obiectivele care nu sunt prin definitie macro dar poseda capacitatea de focusare la distante mici, cu un raport 1:4, sunt inscriptionate ca avand functia macro (Sigma 70-300/4-5,6 APO Macro 1:2 ; macro in regim tele la focala de 300 mm).
In cele ce urmeaza iau in discutie cu preponderenta fotografia macro realizata cu camere DSLR pentru ca modul de control al imaginii este net superior aparatelor compacte sau bridge. Desi si acestea au functie macro acesta se obtine in special la setarea superangular a zoomurilor si ofera posibilitati reduse de abordare a subiectului, dar nu lipsite de o oarecare abordare interesanta.
Profunzimea de camp foarte mica la fotografia macro este problema principala de care trebuie tinut cont atat in privinta parametrilor tehnici de fotografiere cat si a compozitiei imaginii si organizarii in adancime a subiectului. Pentru a mari cat mai mult posibil profunzimea de camp solutia este inchiderea diafragmei pana la valoarea minima a obiectivului. (Obiectivele macro au posibilitatea inchiderii diafragmei pana la valoarea 32, adica o trapta mai inchis decat valoarea 22 uzual intalnita la obiectivele non macro.) Ceea ce se castiga pe de o parte evident se pierde pe cealalta, timpul de expunere marindu-se proportional. De aici necesitate utilizarii trepiedului in macrofotografie. Pe langa aceasta folosirea unui obiectiv tele creste pericolul "blurarii" imaginii datorita miscarii camerei in momentul expunerii. Revenind la obiectivul micro Nikkor 105/2,8 de la Nikon ne dam seama de marele avantaj al sistemului VR (vibration reduction) prin castigarea a cel putin doua trepte de expunere oferite de sistemul de stabilizare. Prin apropierea foarte mare de subiect in momentul fotografiei putem sa obturam lumina naturala cu obiectivul sau camera. Gasirea unei pozitii adecvate atat pentru compozitie cat si pentru iluminare nu este o sarcina tocmai usoara. De multe ori solutia unuei fotografii nemiscate vine si de la tinutul respiratiei in momentul declansarii. Nici o tehnica care va impiedica sa miscati camera nu trebuie subestimata. Dar numai practica va demonstra care sunt modalitatile cele mai bune pentru o fotografie macro clara.
Iluminarea subiectelor macro este cateodata o problema delicata. Daca contrastele sunt foarte putenice folositi o hartie alba pe post de blenda (suprafata reflectanta) pentru a indulci umbrele si a reduce astfel contrastul imaginii finale. Daca fotografiati intr-o zi cu cerul acoperit in mod cert lumina existenta va ofera timpi lungi de expunere pentru diafragme foarte inchise. Pe langa folosirea obligatorie a unui trepied, puteti compensa folosind un blitzul atasat pe camera. Cu o conditie: sa folositi un obiectiv tele macro spre a fi suficient de departe de subiect si lumina data de blitz sa nu fie obturata de marginea obiectivului. Daca folositi parasolar este bine sa-l luati jos de pe obiectiv pentru a preveni umbrirea. Faceti cateva probe de expunere cu blitul pentru a-l echilibra cu lumina ambianta. Nu ezitati sa folositi compensarea expunerii blitului.
Focalizarea este la fel de importanta in redarea "lumii sub 20 cm", fiind in stransa conexiune cu campul de profunzime. Stabilirea elementului din cadru pe care urmeaza a se face claritatea este importanta atat tehnic - cat din subiect va fi redat clar si cat in "out of focus" precum si compozitional stiut fiind ca prea multa neclaritate in imagine strica. Gasirea unui plan care sa contina cat mai multe elemente ale subiectului clare se poate obtine printr-o pozitionarea judicioasa a camerei. Un unghi bun de iluminare va creste contrastul imaginii care va da o impresie de claritate mai mare. Daca fotografiati gaze in regim macro extrem 5:1, este importa ca focusarea sa o faceti pe ochii compusi care stabilesc o relatie dramatica intre privitor si aminal. Daca din contra veti fotografia fluturi veti dori sa dezvaluiti desenele sofisticate ale aripilor.
Fara indoiala ca cea mai buna solutie pentru fotografia macro sunt obiectivele construite special care pot varia ca focala de la obiective normale la cele tele.
Principala caracteristica a acestora este capacitatea de a focaliza la distante foarte mici. Rezultanta este fotografia macro cu scara pana la 5:1. Toate obiectivele macro sunt cu focala fixa iar domeniul de focalizare se intinde de la cativa mm la infinit ceea ce le face utile si in alte scopuri (de ex. portrete care arata extraordinar). Focalele normale se folosesc pentru situatii in care camera trebuie sa stea aproape de subiect (de ex un banc foto pentru reproducerea de timbre, numismatica, mecanica fina, etc). Daca insa fotografiati lumea insectelor, in natura, un obiectiv macro cu focala de 180 sau 200 mm este mult mai util. Distanta mare de focalizare pentru a obtine aceeasi scara de 1:1 este substantial mai mare si nu deranjati micile vietati care altfel ar disparea mai repede decat este capabil fotograful sa reactioneze in majoritatea situatiilor. Focalele de 90 sau 105 mm sunt potrivite mai curand imaginilor de natura cu flora sau mici acarieni nestanjeniti de prezenta umana. Calitatea optica a majoritatii obiectivelor macro este net superioara zoom-uri si aceasta din cauza focalei fixe, rigurozitatii mecanicii interne, corectarea aberatiilor. Cateva obiective macro sunt chiar considerate ca avand cele mai bune calitati optice dintre toate obiectivele de pe piata. Cu cativa ani in urma Tamron SP 90/2,8 macro 1:1 a fost considerat obiectivul anului in acceptiunea TIPA. Urmasul lui, Tamron SP 90/2,8 Di este destinat camerelor digitale, si are o reputatie foarte buna in continuare. Succesul lui se datoreaza nu numai calitatilor dar si pretului mult mai mic in comparatie cu obievctivele de la Canon sau Nikon.
Un alt producator cu o gama bogata de obiective macro este Sigma care are in portofoliu nu mai putin de 5 obiective macro: 50, 70, 105, 150, 180 mm. Alegerea unuia sau altuia dintre obiective este pe langa o problema de buget una de maniabilitate, viteza de focusare sau stabilizare de imagine si nu in ultima instanta de gust.
Nikon si-a botezat obiectivele macro "micro" si are in portofoliu numai 3 modele: 60, 105 si 200 mm. Modelul cel mai nou, lansat anul acesta, cel de 105 mm, poseda un sistem de focusare cu motor incorporat SWM - silent wave motor, functia anti vibratie VR II, lentile ED - Extra low Dispersion care minimizeaza aberatiile cromatice din obiectiv, Nano Crystal Coat - o acoperire a elementelor optice cu straturi extrem de subtiri din fluoruri metalice menite sa imbunatateasaca indicele de refractie si reflexiile nedorite din interiorul obiectivelor. Si lista ar putea sa continue cu forma lamelelor diafragmei pentru un bockeh cat mai frumos si natural, numarul de lentile, posibilitatea adapratii filtrelor, modul de focusare, etc. Greu de ales intre atatea specificatii si amanunte tehnice.
Totusi determinata ramane distanta focala raportata la modul de folosire.
Focusarea la distanta mica nu este numai apanajul obiectivelor macro. Adaptand la obiectivele normale, zoom sau nu, diverse accesorii, fotografierea macro este posibila la un buget relativ modest in comparatie cu obiectivele prezentate mai sus.
O prima categorie de accesorii sunt inelele intermediare. Acestea se ataseaza intre obiectiv si camera, departand planul de focalizare al camerei de obiectiv astfel ca punerea la punct a acestuia (focalizarea) sa poata fi facuta in regim macro. Este cea mai buna metoda de a face fotografie macro. Nu se afecteaza proprietatile optice ale obiectivului folosit decat in mica masura, prin pierderea de lumina aferenta grosimii inelului. Aceste inele sunt ca niste tuburi goale care insa preiau functiile de transmitere a comenzilor de la camera la obiectiv in totalitate sau partial. Grosimea acestor inele nu este neaparat standardizata insa in majoritatea producatorilor vand seturi de 3 buc cu grosimi de 12, 20 si 36 mm care se pot combina intre ele pentru extensii mai mari. Inelele pot fi folosite cu oricare din obiectivele pe care le avem transformandu-le in obiective macro. Cu cat extensia (lungimea tubului obtinut) este mai mare cu atat distanta de focalizare scade rezultand fotografii macro cu raportul 1:1 sau mai mare. Daca adaptam inelele la zoom-uri vom obtine zoom-uri macro cu focale cuprinse in domeniul normal--35-70 mm , tele mediu--70-200mm, sau chiar tele lung--200-400. Modul de utilizare este asemenea obiectivelor macro. Singura deficienta a inelelor intermediare sau macro (in literatura straina se numesc tuburi macro= macro tubes sau extension tubes) este pierderea de luminozitate care se traduce in necesitatea deschiderii diafragmei sau prelungirea timpului de expunere cu 1 sau mai multe trepte. Partea buna: nu exista pierderi de calitate a imaginii deoarece nu se intervine asupra opticii aobiectivului. Ajustarea diafragmei sau timpului se face in functie de modul de fotografiere si subiectul ales.
O alta modalitate de a fotografia macro este utilizarea lentilelor macro care se monteaza in fata obiectivului pe filetul destinat filtrelor. Lentilele macro, a nu se confunda cu filtrele, sunt produse in mod curent cu trei factori de marire +1, +2 si +3 si pot fi folosite atat individual cat si in combinatii pentru a creste puterea de marire. Daca sunt folosite impreuna, cele trei lentile ajung la o marire de +6. Folosirea lentilelor macro nu afecteaza expunerea dar fiind atasate sistemului optic al obiectivului ii reduc calitatile acestuia, ce se traduce printr-o scadere a definitiei si a contrastului imaginii. Folosirea lentilelor aditionale este singura metoda pentru camerele bridge de a obtine distante mai mici de focusare si implicit fotografii macro. Camerele compacte permit focusarea la distante foarte mici astfel ca fotografia macro poate fi facuta foarte lesne. Daca la aceasta se adauga avantajul ecranul rabatabil, cu camera pozitionata la nivelul solului putem obtine unghiuri cu totul inedite. Aproape ca e o joaca sa faci fotografii macro. Trebuie numai sa incercati.
In urma cu multi ani (cu mult inainte de aparitia digitalelor compacte) incercand sa fac o fotografie macro mai deosebita am atasat obiectivului superangular cel mai subtire inel macro pe care-l aveam, un inel mecanic de numai 7 mm. Dintr-o data perspectiva pe care am avut-o asupra fotografie macro s-a modificat. Schimbarea de la perspectiva macro "normala" pe care o aveam folosind obiective normale sau tele la o perspectiva in care campul de profunzime creste neasteptat, lasand loc in compozitie si fundalului, m-a frapat. Folosind un superangular scurt focalizarea se poate face chiar pe lentila frontala a obiectivului. Rafinarea modului de lucru mi-a luat ceva timp pentru ca abordarea trebuie vazuta cu alti ochi, subiectele trebuie "vazute" prin noua perspectiva si analizate ca atare. Desi fotografiile sunt la pragul acceptabil de macro, efectele produse de obiectivul superangular sunt dramatice, pentru ca pun in perspectiva atat subiectul principal cat si mediul in care se gaseste, dezvaluind conexiuni revelatoare pentru ambient.
Primavara, pe unul din picioarele de munte fara nume ce se lasa din creasta Paltinului (M-tii Baiului) se afla o stana catre care am plecat cu noaptea-n cap pentru a prinde lumina buna. Fiind mijloc de mai pe firul valcelelor din Paltinu zapada se cuibareste la fereala de soare pentru a nu dezbraca de tot costelivul munte. Pe muchie, in plin soare, stevia, sau steregoaia - mult hulita de ciobani-, iteste din pamant familii de ogive verzi, geometric crestate pe frunze. Pe cat de urata mi-e in timpul verii, acum se profileaza interesant pe versantul varstat de zapezi al Paltinului, intr-o contralumina ce-i contureaza forma. Cu superangularul cel mai scurt, care-mi permite o focalizare de la numai 20 cm si diafragma setata la maxim, incerc o compozitie avand in primul plan goticele stevii. Lumina strabate verdele frunzelor amplificand geometria in linii frante si curbe. In fundal intr-o usoara neclaritate,albastrit de departari Paltinul primeste soarele bland al primaverii. La intoarcere, intrand in padure, gasesc intr-o rariste un pilc de coltisori. Soarele, cernit de brazii rari, lasa pe sol pete de lumina. Asemenea unui reflector o raza cade oblic pe un grup de flori. Incerc aceeasi tehnica. De data asta o cadratura verticala pentru a prinde in si soarele ascuns pe dupa crengi. Cateva variante de cadratura. Voi vedea acasa, dupa un timp, care a fost cea mai buna varianta.
Inca o tura din care m-am intors macar cu o fotografie buna. Se spune ca daca intr-un an faci macar 12 fotografii bune te poti numi fotograf. Eu ma stradui...
|
|
|
|
|
|
Comentarii sorin - 2008-06-14 00:19:54
offff....am un fujifilm 6500fd si as dori um macro ceva mai puternic;as dori sa fac poze la insecte si sa le am ceva mai mari...ce tre sa fac?as putea atasa la el lentile macro sau nu,daca da de unde si de care?as vrea sa i-mi iau ceva mai de fima si cu o apropiere ceva mai mare...va multumec si astept cu nerabdare raspuns Eliz Anghel - 2009-07-30 10:34:42
frumos articolul. am dat peste el din intamplare. Adauga comentariu
|
|
|
